- invénţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. invénţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. invénţiei; pl. invénţii, art. invénţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
invénţie
Look at other dictionaries:
invenţie — INVÉNŢIE, invenţii, s.f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmaţie care susţine ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase;… … Dicționar Român
brevet — BREVÉT, brevete, s.n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincţie, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ♢ Brevet de invenţie = document pe care organul de stat… … Dicționar Român
patentă — PATÉNTĂ, patente, s.f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricaţie şi în vânzare produsul invenţiei sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenţie. ♦ fig. (ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva).… … Dicționar Român
imaginaţie — IMAGINÁŢIE, imaginaţii, s.f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [var.: (rar)… … Dicționar Român
iscodeală — ISCODEÁLĂ, iscodeli, s.f. 1. Acţiunea de a iscodi. 2. Născocire, invenţie, scornitură, iscodenie. – Iscodi + suf. eală. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ISCODEÁLĂ s. v. creaţie, invenţie, născo cire, plăsmuire, scornitură. Trimis de … Dicționar Român
licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă … Dicționar Român
breveta — BREVETÁ, brevetez, vb. I. tranz. A recunoaşte o invenţie printr un brevet; a patenta. – Din fr. breveter. Trimis de valeriu, 28.10.2008. Sursa: DEX 98 BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A breveta o invenţie.) Trimis de siveco, 14.10.2008. Sursa:… … Dicționar Român
fabulă — FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le… … Dicționar Român
invenţiune — INVENŢIÚNE s.f. v. invenţie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 invenţiúne (muz.) s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. invenţiúnii; pl. invenţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
iscoditură — ISCODITÚRĂ, iscodituri, s.f. (Rar) Lucru iscodit; invenţie, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. tură. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ISCODITÚRĂ s. v. creaţie, invenţie, min ciună, născoceală, născocire, născoci tură, neadevăr,… … Dicționar Român
